Anul 2007 – Orasul nostru isi schimba infatisarea din nou si nu neaparat in bine. A intrat intr-o noua perioada de transformari. Cladirile cu multe etaje avand ca destinatie locuirea sunt din nou ridicate din ce in ce mai des si mai repede. Ce se intampla? Pana sa raspundem la aceasta intrebare ar fi mai bine sa revedem cateva alte ipostaze ale dezvoltarii capitalei.
Perioada de definire a nucleului urban;
Perioada de consolidare a limitelor asezarii – definirea limitei actualului centru istoric;
Perioada de sedimentare si expansiune cantitativa a limitelor – definirea limitei actualei zone centrale;
Perioada de maturizare si expansiune calitativa– creearea marilor bulevarde, aparitia unor functiuni cerute de conditia sociala si economica;
Perioada interbelica – expansiune atat cantitativa cat si calitativa – specializarea serviciilor la nivel de oras, perioada economica benefica – piata concurentiala. In aceasta perioada lcoalitatile satelit ale urbei Bucurestilor sunt transformate in zone rezidentiale sau de activitati recreative (ex: Comuna Herastrau devine prin expropriere gazda actualului Parc Herastrau ). Aceste actiuni sunt indreptate spre interesul public.
Perioada postbelica – schimbarea configuratiei politice aduce modificari socio-economice dar si la nivel de functiuni si fond construit. Prin disparitia treptata a initiativei private, dispare piata concurentiala, totul fiind gestionat la nivel central. Aceasta stare de fapt atrage dupa sine o diminuare a cresterii calitative la nivelul intregii tari. Aceste actiuni sunt indreptate impotriva interesului public, acesta fiind lezat prin procesul de nationalizare.
Perioada “razboiului rece” – expansiune cantitativa dar diminuare calitativa atat la nivelul teritoriului ocupat de locuire sau activitati industriale cat si la nivelul fondului construit. Este perioada cand vastele zone agricole incluse deja in teritoriul administrative al Bucurestiului devin tinta masivelor investitii imobiliare destinate activitatilor industriale – (dezvoltarea uzinelor IMGB, dezvoltarea uzinelor Republica – fosta proprietate Malaxa, dezvoltarea uzinelor Pipera, dezvoltarea zonei industriale cu profil chimic Dudesti, uzinele Semanatoarea) si implicit de locuire si moderat comerciale – tot din sectorul de stat.
Este perioada definirii marilor ansambluri de locuinte - Berceni, Titan-Balta-Alba, Drumul Taberei, Colentina, Rahova, Ferentari, Crangasi. Aceste locuinte rezolvate in cladiri cu regim mare de inaltime si conditii de locuire modeste din punct de vedere al spatiului locuibil pentru fiecare locuitor, dar si din punct de vedere al calitatii serviciilor si functiunilor cerute de locuire, mai sunt cunoscute si sub denumirea “cutii de chibrituri”
Perioada “epocii de aur” – expansiune cantitativa si pierdere masiva de calitate – este perioada demolarilor masive, perioada “indesirii” cartierelor de locuinte inalte, calitatea locuirii este degradata. Tot in aceasta perioada cea mai mare parte a identitatii urbanistice si arhitecturale a Bucurestiului dispare, odata cu construirea “Centrului Civic” si a Casei Poporului, cu pretul disparitiei a catorva cartiere traditionale ale Bucurestiului (Uranus, Rahova, Vitan);
Perioada “post 1989 - tranzitia” – mai intai este caracterizata de stagnare, apoi paragina pentru Centrul Civic neterminat, pentru ca apoi cativa ani mai tarziu sa fie reluate investitiile in fondul cladit neterminat. Este perioada de colaps economic a Centrului Civic – deoarece a fost supus brusc unei piete concurentiale, in timp ce acesta nu a fost proiectat cu acest scop ci doar cu scopul de a fi gestionat dupa modelul pietei centralizate.
Din punct de vedere economic are loc reversal procesului de nationalizare, institutiile economice de stat capatand o anumita independenta fata de stat, insa fiind in continuare gestionate intr-un anumit procent – perioada regiilor si buticurilor. Este condamnata actiunea de distrugere a valorilor de patrimoniu architectural-urbanistic, fara a se gasi vinovati.
Perioada “post tranzitie” – este caracterizata de cresterea indicatorilor economici, de investii private masive, de consolidarea conceptului de proprietate privata din punct de vedere legsilativ – au loc retrocedari rasunatoare de fond imobiliar. Valoarea terenurilor de peste tot creste foarte mult, piata imobiliara este supra-evaluata avand in vedere calitatea fondului construit descrisa mai sus.
Se concentreaza investitiile in zona centrala, urmate treptat de o crestere a calitatii serviciilor.
In aceasta perioada investitiile vizeaza ultimele zone
Este perioada in care se analizeaza directiile dezvoltarii orasului si se fac cateva investitii de interes public importante (reluarea lucrarilor la tronsoanele neterminate de metrou, largirea unor bulevarde, asigurararea unei legaturi carosabile suplimentare pe directia Nord-Sud – pasajul Basarab.
Tot acum este si perioada disparitiei zonelor industriale si de depozitare din oras – justitficata de cererea de locuinte si de cresterea pretului terenurilor, dar si de disparitia cererilor pentru servicii din sectorul secundar. Sunt indepartate treptat fostele zone industriale urmand a fi inlocuite cu cladiri inalte cu functiuni mixte – preponderent locuire – pret mare, calitate a locuirii “aproape” decenta, si cladiri de birouri – multe in regim de inchiriere – “high rise-high revenue”. Din pacate pasul rapid al acestor investitii cat si sumele implicate conving municipalitatea si conduc spre noi pierderi de valori urbanistice si arhitecturale in Bucuresti. Cladiri inalte isi gasesc loc langa cladiri cu regim mediu de inaltime si cu valoare arhitecturala creand naucitoare comparatii vizuale: “Cathedral Plazza - Catedrala Sf. Iosif” , “WestGroup Building - Biserica Armeneasca”, “BRD Building-Biserica Zlatari”
Concluzie: Cresterea preturilor terenurilor pentru zona urbana Bucuresti, cat si dezechilibrul dintre cererea de locuinte ca urmare a cresterii numarului de locuitori si oferta pietei imobiliare, la care se adauga presiunea investitorilor externi coroborata cu pretul mic al fortei de munca in Romania, conduce la o serioasa amenintare pentru identitatea culturala a Bucurestiului, putand duce la inco o serie de pierderi de valori urbanistice si arhitecturale, multe din ele ne fiind catalogate sau tratate ca atare.
