Cometa Rosetta si putin din Bucurestiul vechi

ilustratie-blog-up-str-cometa.png

Pentru ca se tot vorbeste acum de cometa Rosetta – referindu-ma aici la aterizarea sondei Philaes pe suprafata cometei 67P/Churyumov–Gerasimenko ma gandesc ca am o oportunitate unica sa aduc in discutie faptul ca in Bucurestiul vechi exista strada Cometa.

Nota: Simbolul rosu care seamana vag cu reprezentarea unei comete a fost adaugat de mine ulterior pentru a conduce cumva privirea cititorului spre numele strazii din poza de mai sus! Dar daca nu ma credeti puteti da click pe foto pentru a o mari.

Unde era strada Cometa?


  Strada respectiva exista si astazi bine merci din fericire nefiind afectata (prea mult) de demolari – se numeste Caderea Bastiliei, incepe din rondul Pietei Romane si ajunge pana la Soseaua Stefan cel Mare. Alt reper vizibil este biserica Visarion .

Am gasit cautand la randul meu pe internet o mica povestioara despre denumirea acestei strazi, pe care o redau mai jos:

Desi autorul articolului citat nu ofera vreo explicatie in legatura cu originea denumirii strazi – dupa o alta cautare care ne arata ca in 1910 cometa Halley a avut o trecere spectaculoasa pe langa Pamant (la doar 22.4 milioane de kilometri) – putem specula,- avand in vedere ca planul strazilor este din 1911 – ca a fost denumit dupa cometa Halley.

A fost odata o strada in Bucuresti care se chema Cometa. Ce eveniment astronomic i-a dat acest nume, chiar nu stiu. In 1930, moartea lordului C.B.Thomson of Cardington, ars de viu in incendiul unui dirijabil, a facut ca strada sa primeasca numele fostului atasat militar britanic, autorul romanului Smaranda si eroul unei carti de Martha Bibescu, in care aceasta a evocat legatura lor. Dupa trei ani, alta moarte tragica, a lui I.G. Duca, a adus inca o schimbare a numelui strazii, unde prim-ministrul locuise in tinerete, la coltul cu str. Grigore Alexandrescu. Cind regimul comunist a inlaturat denumirile care aminteau de trecutul politic, strada a devenit Caderea Bastiliei, nume care, oricit de ciudat ar suna – ca intr-o colonie franceza din Africa –, a ramas.

O parte din interesul acestei strazi pentru istoria literara se leaga de Eminescu. „Plopii fara sot” se intindeau de la biserica Sf. Visarion (cea veche) pina la casa Cleopatrei Poenaru-Lecca,„darimata astazi si inlocuita cu cladirea Academiei Comerciale”, dupa cum povesteste un vecin, N. Petrascu (in Icoane de lumina, III). El adauga in 1940: „Casa aceasta se mai vedea inca pina acum 20-25 de ani, cu o gradina mare de jur imprejur, cu infatisarea vechilor case boieresti, cu acoperamintul negru de sindrila, cu un cerdac in fata, care ducea intr-un antreu, pe laturile caruia erau camerele locuite de stapina”. Acea casa careia poetul indragostit ii dadea tircoale pe inserat nu mai exista din 1926, data la care s-a construit Academia Comerciala.

Pe acelasi trotuar, cel drept venind din Piata Romana, se insira, de la nr.14 la 32, citeva case construite, aproape toate, in anii 1880-1890. Fara etaj, cu latura scurta spre strada si cu cea lunga catre curte, casele, fieca privesc la nord sau la sud, au intrarea incadrata de doua coloane, la inaltimea a 4-5 trepte, incununata de un fronton cu initialele proprietarului si chiar cu data constructiei. Una din ele a fost locuinta lui Pantazi Ghica.

Fratele mai tinar al lui Ion Ghica, personaj pitoresc, Pantazi Ghica este ofigura a boemei literare romanesti. Dupa studii la Paris, pare-se neterminate, a fost secretarul lui Balcescu si trimis de acesta, in timpul revolutiei, comisar cu propaganda in judetele Prahova si Buzau.

La Bucuresti, dupa ce s-a intors din exilul la care fusese condamnat, locuiain str. Visarion 16, deci tot in acelasi cartier. Revenind la Buzau caprefect liberal, in 1866, a fost insarcinat sa pregateasca o vinatoare a printului Carol. Cind domnitorul a dus pusca la ochi ca sa traga intr-un urs, animalul a inceput sa joace. Prefectul, temindu-se de raspundere, se gindise sa foloseasca un urs tiganesc, imblinzit. „Neamtul”, lipsit de umor,s-a suparat ca i se strica placerea cinegetica si l-a destituit pe bietul Pantazi. Adevarata sau nu, anecdota se potriveste cu ce stim despre o fire neconventionala. Intre prietenii de care a fost inconjurat pina la sfirsitera si Alexandru Macedonski, care locuia prin apropiere (casa poetului afost darimata si ea, cind s-a construit corpul nou de la ASE). Acesta-si amintea: „De cite ori n-am dejunat in gradina sa! parca-l vad inca, la umbra arborelui sub care era pusa masa; imprejur cresteau o multime de nalbe ce erau inflorite”.

Acest paradis suburban era la nr. 22 din strada Cometa. Casa exista si astazi (desi initialele de pe fronton, A.D., contrazic identificarea).

Sursa:Rev. DILEMA VECHE, An IV, Nr. 164 – 30 martie 2007, accesata de la aceasta adresa la data publicarii acestui articol.

Daca ati ajuns pana aici, iata si o imagine cu cometa in sine:

Comet_67P_on_19_September_2014_NavCam_mosaic.jpg


Adrian Cocioceanu
2014-11-13 15:15:47