Gabi – arhitecta amica acestui blog, care a mai avut o aparitie aici, a vizionat noul film Cripta care este al doilea lung metraj regizat de Cornel Gheorghita dupa Europolis si a fost incantata sa ne spuna si noua parerea ei, pe care o puteti afla daca cititi in continuare

Vineri pe 12 septembrie, a avut loc premiera filmului coproductie romano-franceza "Cripta".

Pe scurt, un investitor francez, venit la Baile Herculane cu ocazia achizitionarii unui intreg cartier de cladiri vechi, ramane blocat in curtea interioara a unei case vechi unde daduse foc la o fresca, posibil din timpul romanilor, pentru a nu ingreuna realizarea investitiei.

Aceasta nu este o recenzie in sensul clasic, ci o prezentare a viziunii creatorului asupra contextului in care se desfasoara actiunea, un ansamblu ce apartine patrimoniului cultural.

Filmul nu vorbeste despre cladirea in sine. Ne este prezentata rapid o inscriptie cu anul 1811 la inceput, iar imaginile de descriere a ei se limiteaza la detalii care arata nivelul degradarii.

Importanta din punctul unui arhitect este perspectiva istorica si sociala in care este incadrata o valore arhitecturala.

La sfarsitul filmului se intelege trecutul cladirii, prezentul si viitorul ei. Se intelege ca trecutul a fost unul "de lux" ( precum spune un personaj, Catalina, o prostituata), ca prezentul este la voia naturii (atat flora cat si fauna isi gasesc locul si pun stapanire pe domeniu si nu ii va lasa pe oameni sa le ia locul atat de greu cucerit) si viitorul apartine distrugerii totale care va veni ori din partea omului (reprezentat aici de investitorul francez) ori din partea naturii.

Viziunea este alarmanta pentru ca prezinta realitatea actuala a majoritatii monumentelor istorice din Romania. Din scenariu reiese ca ori natura ori investitorii straini ne vor distruge monumentele si asta pentru ca noi ne dorim asta (asa cum doi oameni localnici le doresc). Noi suntem reprezentati aici de urmatoarele personaje: o prostituata (Daniela) si prietenul ei, de trei copii orfani, de romanul smecher cu varul lui, si de o babuta care ne spune (stie franceza si cunoaste o anume doamna Sturza) ca in trecut aici se traia "in lux".

Vizionare placuta!

Gabi Botez – nascuta in 1981, a ales arhitectura in locul ASE-ului. Dupa ce a terminat, spera sa faca arhitectura dar a facut arhitectura de restaurare la firma unor prieteni, apoi a fost invitata sa faca niste ore de atelier de arhitectura, lucru care a bucurat-o pentru ca a reusit sa motiveze niste studenti sa gindeasca arhitectura. Are o pasiune pentru film pe care o va transforma probabil intr-o lucrare de doctorat