Introducere

Orasele – au aparut din motive economice (O Flaherty – sustine ca din cauza avantajelor mai mari decat dezavantajele), sau din motive de aparare militara ceea ce putea aduce sanse mai mari de supravietuire pentru un grup de indivizi cu interese comune. In ambele cazuri existenta unui acces facil la resurse sau elemente naturale strategice au avut un rol hotarator in localizarea unei asezari.

Procesele se desfasurau mai lent datorita limitarii tehnologice – atacurile armate veneau in valuri ce puteau sa dureze si mai mult de 50 de ani – era necesar ca resursele alocate unui proces de aparare sau atac sa fie grupate intr-un spatiu convenabil de restrans si in apropierea unui depozit de resurse. In timpul dintre atacuri locuitorii trebuiau sa se intretina si sa prospere – meseriile se transmiteau in familie si breasla si deasemenea nu justificau relocare – de aici apare necesitatea unui loc fix – asezare, adica manifestarea fizica a unor activitati localizate.

Centrul initial si deplasarea centrului

Cu trecerea timpului, necesitatile si prioritatile au inceput sa mute centrul orasului – un loc liber ales, ce prezinta un cumul de interese comune si dotari. In loc sa cristalizeze alta asezare, locuitorii au urmarit in miscarea lor centrul de interes nou creat, marind suprafata orasului.

A locui in apropierea centrului de interes si profit era o necesitate evidenta sporind sansele de castig in piata concurentiala. Spatiul fiind limitat s-au constituit inelele concentrice ale dezvoltarii – deformate in unele cazuri datorita supunerii la limitarile topografice.

Cand distanta unui inel de centru a devenit inconfortabil de mare, si a atins un nivel critic, au trebuit sa apara centre de interes mai mici, repolarizand utilizarea solului.

Exista un amestec optim intre tipul de activitati numarul de locuitori si dotarile existente care putea favoriza la un moment dat mutarea unui centru.

Perioada industriala a modificat ratiunea centrelor de oras din punct de vedere al activitatilor introduse. Castigul se realiza acum nu in pravaliile tranzitate din centru ci in fabricile construite spre marginea oraselor deplasarea spre centru fiind mai redusa ca timp uneori lasandu-le fara posibilitatea de a realiza profit acolo. De asemenea si consumarea castigului s-a mutat cat mai aproape de domiciliu ducand la dezvoltarea centrelor de interes locale deja existente care in unele cazuri au depasit ca dimensiuni si amploare chiar zona initiala centrala a orasului.

Un centru impus, dar ne-adoptat de locuitori

In unele orase, ratiuni ce tin de dezvoltarea urbanistica totalitara au ignorat modul de functionare al orasului si au ales un centru convenabil cel mai adesea pentru functia de parada publica, au realizat dotarea spatiului cu cladiri ce pot adaposti functiuni corecte pentru satisfacerea cerintelor unui centru, insa proportia de functiuni, si numarul de oameni nu a fost potrivit pentru a sustine existenta lui.

Astfel de centre impuse poarta adesea nume de piete (ex: Piata Unirii) insa sunt straine de fluxul si activitatile ce se desfasurau in locuri cu astfel de nume (ex: piata – loc de schimb, loc al profitului; Loc, spatiu întins, descoperit, unde se întâlnesc si se întretaie mai multe strazi într-un oras;totalitatea relatiilor economice ce apar în procesul de vânzare-cumparare a marfurilor), mai mult, le lipseste si ingredientul arhitectural potrivit pentru a produce coagulare de activitati si locuitori.

De multe ori redesenarea centrelor de oras nu a tinut seama de sistemul de relatii dintre componentza activitatilor, functiunile si numarul de oameni care folosesc aceste spatii. S-a schimbat sistemul de acces in centru, s-au renovat cladirile insa spatiile au ramas goale.

Criza centrului

Daca zona centrala nu este generatoare de profit nu poate justifica prezenta locuitorilor in acea zona, unde nu intamplator s-au acumulat cu timpul cladiri si spatii cu valoarea arhitecturala si urbanistica ridicata. In acest caz aceste cladiri si spatii cad in ingrijirea statului care de cele mai multe ori nu are puterea financiara pentru a sustine la nesfarsit intretinerea lor, sfarsind prin a fi abandonate si stergand cu timpul prestanta si trecutul unui oras.

Curentul de gandire “New Urbanism” a incercat sa remedieze aceasta situatie prin incurajarea atat a proiectantilor cat si a utilizatorilor de a sustine crearea si folosirea de spatii ce pot fi parcurse doar pe jos sau cu bicicleta, urmarind inundarea cu pietoni a zonelor centrale si generarea de cerere de servicii adecvate, care sa poata sustine locuitorii din cladirile zonelor centrale.

Centrul in orasul de maine

Astazi dematerializarea produsului comercializat distruge sau diminueaza rolul centrului, fragmentandu-l pana la un nivel nereprezentativ din punct de vedere topografic dar coerent economic – acest model de evolutie putand reduce mobilitatea locuitorilor in orase, decongestionandu-le.